Emoție și recunoștință - ATOR Piatra Neamț în sprijinul vârstnicilor
În după-amiaza zilei de 20 martie, tinerii din ATOR Piatra Neamț, sub coordonarea Pr. Andrei Budeanu, au adus bucurie și frumusețe la Centrul pentru persoane vârstnice "Sfinții Împărați Constantin și Elena" din localitatea Bistrița, printr-un moment artistic și oferirea de daruri, care au trezit nostalgie și au luminat chipurile și sufletele vârstnicilor de acolo.
Tinerii au avut ocazia să socializeze cu vârstnicii, reușind astfel să preia învățături valoroase și să vadă viața dintr-o altă perspectivă.
"A fost o experiență foarte emoționantă. Când am intrat în acel azil, mi-am redescoperit dorul pentru bunici, simțind din nou apropierea față de cei care nu mai sunt printre noi. Propun să se mai realizeze asemenea ocazii, deoarece a face o persoană fericită este un dar de la Dumnezeu." (Rareș);
"Au fost niște clipe frumoase! Mă bucur că, din timpul nostru, am putut oferi câteva clipe celor mai în vârstă, trezind amintiri și o mică atenție în inimile acestora. De asemenea, mă bucur că am participat alături de colegii mei și sper, cu ajutorul lui Dumnezeu, să mai ajutăm pe cei din jur, căci «Nimeni nu se mântuiește singur», ci cu ajutorul celor din jur." (Iulian-Dimitrie).
Sunt doar câteva dintre cuvintele si emoțiile minunate împărtășite de tineri.
Doamna Maria, o bunicuță cu ochii strălucind de amintiri, a spus cu o voce tremurândă, dar plină de emoție:
"Bravo, copii! Foarte frumos! Când eram așa ca voi, voiam și eu să cânt, aveam voce. Și acum regret că n-am cântat...".
Cuvintele ei au pătruns adânc în sufletele noastre; am simțit o legătură aparte cu această doamnă, plină de doruri și neîmpliniri. Noi nu știam că un simplu cântec poate deschide porți ale trecutului și aduce la suprafață dorințele uitate sau imposibilitatea de a le trăi. Am început să cântăm, iar Doamna Maria a început să zâmbească, privindu-ne cu admirație.
"Cum ați cântat voi astăzi... Mi-aș fi dorit și eu să am curajul să o fac. Dar nu am avut niciodată ocazia sau, poate, nici timpul nu m-a lăsat", a continuat ea, cu un oftat.
Am avut plăcerea să cântăm împreună. Dânsa, surprinsă și emoționată, ne încuraja să mai cântăm.
Momente ca acestea nu doar că aduc bucurie și speranță în viața celor vârstnici, dar oferă și învățăminte profunde pentru noi toți, care, prin gesturi simple de dăruire, ne schimbăm perspectiva asupra vieții. Fiecare persoană din căminul de bătrâni a primit câte o floare și un mărțișor din partea tinerilor atoreni. Lacrimile noastre erau cuvintele nerostite. Cu durere în suflet, am plecat și ne-am promis că ne vom reîntoarce cu forțe proaspete, aducând bucurie și alinare vârstnicilor de acolo. (Sava Sara-Maria, Kricopol-Condrea Ilinca)